Voronin considera Republica Moldova nesustinuta

Presedintele Republicii Moldova a declarat in cadrul unei intalniri cu ambasadorii tarilor Uniunii Europene si cu trimisii SUA si OSCE in Basarabia, ca Republica Moldova nu are sustinere din partea Occidentului si a Romaniei.

Am invitat la o intalnire ambasadori ai statelor-membre ale Uniunii Europene, reprezentanti ai Comisii Europene, ambasadorul SUA, reprezentanti ai Consiliului Europei, ambasadorii Ucrainei, reprezentanti ai Ambasadei Federatiei Ruse si ai Misiunii OSCE. Adica, pe toti cei care, intr-un fel sau altul, sunt implicati in solutionarea conflictului transnistrean. Aceasta este, dupa parerea mea, tema principala, de care toti sunt interesati. Toata lumea este interesata de asa-zisul plan secret, Memorandumul Kozak-2, si alte false reactii. Nu cred ca orice alt caz ar fi trezit un atat de mare interes, decat vizita mea de lucru la Moscova si inca o intalnire bilaterala dintre mine si Vladimir Putin. Daca imi permiteti, in acest context eu as vrea sa fac unele precizari.

Mai intai eu as vrea sa le pun celor prezenti un sir de intrebari. Raspunsul la ele nu este obligatoriu, dar va rog sa le ascultati.
De ce unii dintre voi presupun ca presedintele Republicii Moldova poate fi un patriot mai mic al tarii lui, decat, de exemplu, presedintii tarilor voastre?
Ce a determinat astfel de aprecieri? Informatia presei galbene? Venita din partea celor care nici macar nu vad Republica Moldova ca un stat independent?
Unde, la ce etapa anume, guvernarea de azi a aratat inconsecventa in solutionarea conflictului transnistrean? Ce anume trezeste neincrederea?
Poate faptul ca de la inceputul guvernarii noastre anume noi am declarat drept prioritara problema solutionarii diferendului transnistrean?
Poate, de aceea ca anume noi, depasind chiar amenintarile fizice, din vara anului 2001, am luat stampilele vamale ale Transnistriei?
Poate neincrederea se construieste pe baza ca micuta Moldova, din 2003 pana in 2006, a dus o polemica unu la unu, drastica si foarte grea cu Federatia Rusa, ramasa fara gaze, fara piata vestica, fara un ajutor cat de mic din partea partenerilor europeni?

Sau poate neincrederea vine de la consecventa cu care guvernarea de azi sustine articolul 11 din Constitutia Republicii Moldova despre neutralitatea continua a Moldovei si care cere demilitarizarea Transnistriei si solutionarea conflictului fara implicarea si prezenta altei armate?
Sau poate totusi problema consta in faptul ca Republica Moldova, pur si simplu, a inceput sa vorbeasca cu Federatia Rusa si sa se inteleaga cu ea in legatura cu toate problemele acute?
Cred, sincer cred, ca nu este asa.

Va informez pe scurt despre consultarile noastre cu Rusia .
Totul a inceput la 8 august, cand ne-am inteles cu presedintele Putin, consecvent si pe etape, sa solutionam toate problemele care s-au acumulat in relatiile bilaterale. In decembrie 2006, am depistat un sir de probleme vitale: exportul de productie agricola, colaborarea in sfera energetica, am semnat un contract in ceea ce priveste gazele naturale. (...)

Concomitent, partea moldoveneasca a avut consultari in vederea solutionarii diferendului transnistrean. Despre acest lucru stiu toti. Este vorba despre asa-numita abordare la pachet. Este o solutionare concomitenta, in vederea identificarii unui statut al Transnistriei, garantii pentru populatia de acolo, masurile de incredere, posibilitatile de demilitarizare, conservarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova. Dupa trei ani de polemica drastica, era nevoie de o ambianta de incredere si de constructivitate in problema transnistreana. Si eu consider ca a am ajuns la unele succese.

Consecintele intalnirii din 11 aprilie
Foarte greu a fost momentul din 11 aprilie, atunci cand i-am invitat la mine pe liderii partidelor parlamentare - Iurie Rosca si Dumitru Diacov - si le-am explicat planul prin intermediul caruia Moldova ar putea veni cu o pozitie unica in vederea solutionarii conflictului transnistrean. Adica aceeasi abordare la pachet, dar intr-o forma de actiuni concrete, nu numai dupa niste principii abstracte.

Unu. Eu le-am explicat dlor Rosca si Diacov ca solutionarea poate fi reala prin acceptarea Transnistriei, intr-o perioada de tranzitie, in Parlamentul Republicii Moldova, deoarece anume in aceasta situatie apare un instrument de garantii politice care nu necesita prezenta armata a cuiva.
Doi. Eu am spus ca reintegrarea Transnistriei trebuie sa se produca numai pe baza unor serioase mecanisme de incredere. Daca cineva vede reunificarea Moldovei ca pe o subjugare a transnistrenilor, inseamna ca nu a invatat lectia din 1992. De aceea eu cred ca este necesara integrarea transnistrenilor in procesul legislativ si executiv al Republicii Moldova. Liderul Transnistriei sa fie membru al Guvernului, conducatorii ministerelor transnistrene – membri ai ministerelor centrale etc.
Trei. Ce a iesit din acest lucru?

Scopul intalnirii a fost demonstrarea transparentei in raport cu opozitia in vederea solutionarii acestei probleme grave a Moldovei, dar ea a generat doar interpretari si zvonuri despre un asa-numit plan secret. Nu-i rau insa fara bine. Din aceste valuri de comentarii, aparute in presa autohtona si straina, putem extrage urmatoarele lucruri:

Nici PPCD, nici Partidul Democrat nu sunt interesati de solutionarea conflictului transnistrean. Egoismul lor politic este mai presus de interesele nationale. Acest lucru este clar. Din comentariile presei occidentale, eu, de exemplu, am aflat, de asemenea, ca Vladimir Voronin ar fi „un brutar naiv”, care iata-iata va fi amagit de Rusia. (Eduard Lucas, „Economist”, Marea Britanie).

Din presa romaneasca am aflat, totodata, ca unii demnitari din Romania se declara impotriva evacuarii armatei rusesti din Transnistria si a reintegrarii tarii, deoarece, in acest fel, in viziunea lor, se va produce transnistrizarea Moldovei si va deveni imposibila, adaug eu, unirea cu Romania.
Potrivit lui Vladimir Socor, care timp de doi ani incearca sa sustina Republica Moldova in cele mai grele situatii, exista un plan secret potrivit caruia Rusia poate avea rolul unei tari cu puterea de a solutiona conflictul transnistrean si acest lucru, inevitabil, este rau.

In genere, noi am inteles ca Moldova este calificata pozitiv doar in calitate de caine de paza, avand rolul doar de a latra la Federatia Rusa, cerand evacuarea armatei rusesti fara nici un rost. S-a confirmat, de asemenea, ca adevaratii sustinatori ai integritatii Republicii Moldova sunt mai putini decat se credea pana in prezent, insa acum stim concret pe cine ne putem baza.
Pozitia Moldovei dupa 11 aprilie si dupa alegerile locale
Dincolo de toate insa, pozitia noastra ramane intacta, esenta careia consta in urmatoarele:

1. Solutionarea diferendului transnistrean trebuie sa se produca in formatul 5+2. Caile de solutionare trebuie sa se bucure de increderea populatiei Republicii Moldova si a principalilor nostri parteneri politici externi – SUA, UE, Federatia Rusa, Ucraina si OSCE.
2. Moldova isi pastreaza pozitia constructiva in legatura cu neutralitatea permanenta a ei si nu discuta despre prezenta unei armatei straine pe teritoriul sau.
3. In cazul atingerii unui compromis in formatul 5+2, guvernarea de azi va face tot posibilul pentru a efectua practic reintegrarea tarii intr-un timp cat mai scurt.

Extras din declaratia presedintelui Basarabiei, Vladimir Voronin, de la intalnirea cu ambasadorii statelor-membre ale Uniunii Europene, reprezentantii Comisiei Europene, ambasadorul SUA, reprezentanti ai Consiliului Europei, ambasadorul Ucrainei, reprezentanti ai Ambasadei Federatiei Ruse si Misiunii OSCE